Unde mancam in Ammoudia !

În Ammoudia, tavernele se înșiră pe malul Acheronului

Numărul surprinzător de mare, vreo 10 taverne , raportat la micimea satului, dacă adaug că supermarketuri sunt numai 3 , devine evident că localnicii mizează pe faptul că turiștii vor fi înclinați să își astâmpere foamea în cârciumi, și nu în apartamentele închiriate, dotate mai toate cu chicinetă. Și nu se înșală. Până și noi, campioni la grătare, am comis-o, căci spuneți și voi: cine ar putea să reziste tentației unei mese grecești?
Tavernele din Ammoudia nu se înșiră, așa cum se întâmplă în multe stațiuni, pe faleză, pentru simplul motiv că satul nu dispune de așa ceva. Între plajă și șosea se interpune o pădurice care blochează vederea spre marea Ionica iar pe prima stradă de la țărm construcțiile cam lipsesc. Singurul loc, din câte am observat eu, unde poți savura niște calamari și admira concomitent valurile este terasa hotelului Panorama, situat pe plajă, la intrarea în sat.
În rest, majoritatea tavernelor se lăfăie pe malul Acheronului, ”apa peste care bătrânul luntraș Haron/Charon/Caron transporta sufletele morților spre împărăția lui Hades, strașnic păzită de câinele monstruos Cerber”.
Adio deci priveliști marine de la masă, bun venit peisajelor cu bărcuțe și vaporașe ancorate pe malul Acheronului! Peisaje care, credeți-mă, fac toți banii!
Și dacă tot am pomenit de bani, este probabil cazul să menționez că în Ammoudia, o mică stațiune cumințică în sine, localurile sunt și ele modeste. Nimic fițos, nu tu baruri cu scaune înalte și cocteiluri sofisticate, nu tu discoteci, doar niște taverne simple, cât de cât decorate și cu muzică grecească în surdină, unde accentul cade pe mâncare și atât (în fine, și pe băutură, dar nu în mod exagerat/extravagant). Meniurile nu strălucesc prin diversitate, dar porțiile sunt mari iar prețurile decente, deși, sincer să fiu, mă așteptam să fie un picuț mai mici, doar e un sat...
Bun, să vă povestesc acum despre tavernele pe care le-am frecventat. Le-am așezat în ordinea aprecierilor mele, de la foarte bun la acceptabil.
Ta Kimata
Așa se cheamă localul care mi-a plăcut cel mai mult. Numele cred că înseamnă ”valurile”. Nu se află pe malul râului, ci la două case distanță, pe prima stradă de la plajă, la parterul pensiunii cu același nume. Proprietarii dețin o barcă pescărească, numită tot Kimata - am văzut-o trasă la mal, așa încât cel mai probabil servesc pește prins chiar de ei.
La intrare ne-a întâmpinat obișnuitul panou cu meniul, plus câteva ghivece, o statuetă de zeu și un coș cu scoici. Decorul e unul marin, bineînțeles, cu multe fototapete cu diverse ambarcațiuni, iar acoperișul e sprijinit de copaci. Fețele de masă erau din hârtie tipărită cu harta Greciei. Peste tot se vede preocuparea pentru crearea unei atmosfere intime.
Comanda a constat din: salată grecească și dolmadakia (sărmăluțe în foi de viță) la antreu, apoi calamar umplut și musaca . Am băut două carafe de vin local alb, sec, și 5 sticle de apă gazoasă Schweppes. Total consumație 34 euro.
Totul a fost excelent, dar marea surpriză a fost calamarul umplut cu o combinație delicioasă de brânză frecată, roșii, ardei gras și orez, totul asezonat cu oregano: nu am primit una bucată calamar ”gras”, ci 4 (patru) mai mici, dar nemaipomenit de gustoși! La final, una din cele două fete tinere care serveau, ambele bune vorbitoare de engleză și iuți ca niște zvârluge, ne-a oferit din partea casei pepene roșu și galben.
O Glaros
Această tavernă, situată pe malul Acheronului, este mai mare decât Kimata iar intrarea cu arcade din cărămidă trimite cu gândul la bisericile bizantine. Numele său înseamnă ”pescărușul”, motiv pentru care nu îmi explic prezența celor două lebede în poartă. Decorul e completat de câteva statuete și de cuptorul plasat la vedere, precum și de o mașinărie în formă de broască pe care se pot hâțâna cei mici.
Gavros (hamsiile) prăjite au fost OK, la fel și papoutsaki (vinetele umplute), am comandat calamar prăjit și chiar am insistat să fie baby rings (inele), primind asigurări în această privință, când în realitate sepia (mărișoară) decedase, mai mult ca sigur, de bătrânețe și era zgârcioasă. Nici ideea garniturii de piure de cartofi nu prea m-a entuziasmat.
Am udat totul cu o cararafă de vin și două sticle de Schweppes și am primit on the house struguri și câteva bucățele de piersici și nectarine. Cost: 32,40 euro. Serviciul a fost bun, deși nu la fel de prompt ca la Kimata.
O Pateras
Nu știu cine e ”tatăl” din denumirea tavernei, dar cred că ar trebui să se străduiască nițel mai mult, nu de alta, dar ca să lase moștenire fiilor o afacere mai bine pusă la punct. Deși înțeleg că este relativ popular și are un scor bunicel pe Tripadvisor, acest local m-a cam dezamăgit. Profitând de așezarea sa pe malul Acheronului, cu vedere neobturată spre râu și bărcile trase la mal, proprietarii nu au investit niciun cent în decorațiuni, folosind însă spațiul generos pentru a așeza cât mai multe mese - cred că sunt vreo 40...
La început am fost servit gratis cu un păhărel de ouzo. Să fie primit! Am continuat cu salată de brânză și dovlecei cu tzatziki, apoi cu pastitsio (un fel de lasagna) si cu o porție de vițel cu cartofi la cuptor. Am băut o carafă de vin și două sticle de Schweppes. Mâncarea a fost destul de bună, poate doar salata prea sărată. Total consumație 30 euro.

Una peste alta, tavernele din Ammoudia au răspuns așteptărilor mele: mâncare gustoasă, porții suficient de mari, vinișor acceptabil, servicii OK, prețuri decente. Se poate totuși și mai bine! Cum însă satul abia ”a scos capul în lume” ca destinație turistică, foarte probabil în următorii ani micile deficiențe vor fi remediate și cei ce vor alege să își petreacă vacanța de vară acolo vor avea parte de adevărate festine culinare, acompaniate - de ce nu? - de muzică live și dans.

Așa să fie!

Dar până atunci, să ne înveselim nițel, în așteptarea sejururilor estivale grecești.