VILA B

Postări populare

Faceți căutări pe acest blog

Vila CARP de la Covasna

Vila CARP de la Covasna
VILA A

CASA DE AJUTOR RECIPROC A PENSIONARILOR "UMANITATEA" BUCURESTI

Arhivă blog

miercuri, 12 aprilie 2017

NOILE PATANII ALE AMICULUI MEU ,DOCTORUL, LA COVASNA


Ei, am facut-o si anul asta! Nu puteam sa nu petrec o parte din mica noastra vacanta la vechea mea dragoste, Covasna. Mai cu seama ca mini-hotelul cochet cu nume transformat in renume :”Umanitatea”, apartinand CARP din sectorul 6 Bucuresti la a carui inaugurare am participat pe vremea cand aveam vreo 40 de ani mai putin- a suferit modificari care , dupa parerea mea, ar merita ca el sa fie notat cu o stea in plus fata de cele doua afisate cu modestie. Si ce bucurie mai mare poti avea cand la intrare te intampina incantatoarea doamna David acum manager cum se spune azi care pe atunci, la inaugurare, fiind doar administratoarea noului hotel l-a tulburat intr-atat pe operatorul de imagine, incat cu greu am gasit pe film, la montaj, si chipul vreunuia din cei vreo patru-cinci tovarasi mai copti din conducerea Casei de ajutor a pensionarilor care au avut initiativa construirii acestui hotel! De-ale tineretei valuri.
Dar iata ca doamna David arata azi la fel de chipesa, cu acelasi zambet fermecator si privire luminoasa. Cum de a reusit in acesti din urma ani cand vechile dotari se degradeaza sa duca la bun sfarsit modernizarea cochetului mini-hotel inzestrandu-l cu cele mai moderne utilitati poate doar o conexiune cu internetul sa mai lipseasca spre dezamagirea amicului meu, doctorul. care nu se desparte de laptopul sau, noua lui pasiune, nici in vacanta, numai ea stie! Vazand-o acolo zi si noapte, intelegi ca omul sfinteste locul, zicala ramasa valabila indiferent de oranduirea sub care te afli.
Din pacate, doar cabinetele de fizio-terapie opera lui Cornel Desaga, un om de suflet si specialist care activeaza si azi la vestitul Spital de Cardiologie din Valea Zanelor faimos nu numai in tara noastra, condus cu pasiune si pricepere de doctorul Benedek Geza (am remarcat cu placere ca Spitalul poarta azi numele acestui adevarat apostol al medicinii , plecat dintre noi la o varsta inaintata) n-a putut rezista . „Tonus-plus”, infiintat la parterul mini- hotelului , amenajat si dotat cu aparate moderne in care intrepridul Cornel Desaga nume parca predestinat si-a inchis portile dupa ce a luptat cu un sistem sanitar birocrat si viciat de o vesnica criza financiara .L-am gasit in activitate doar pe carismaticul Gabi pe a carei carte de vizita scrie:” BULARCA GABRIEL,tehnician maseur”, profesionist desavarsit, ocupat de la primele ore ale diminetii si pana seara tarziu. Casele de Asigurari Sociale isi onorau cu mare intarziere obligatiile si astfel nici „Tonus-plus” nu si-a putut plati la timp facturile. Imi place sa trag nadejdea ca ambitiosul Cornel despre a carui truda am scris cu admiratie in repetate randuri in blogul meu in ultimii doi- trei ani va redeveni cat mai curand ceea ce a fost.
Mai norocoasa pare a fi patroana pensiunii „Casa din parc”, doamna Adriana Stoia. Din pacate, bucataria care facea sa sporeasca faima acestei cochete Case care pare sa fi crescut si nu construit in luminisul de pe malul unei ape repezi, printre trunchiurile batrane ale unor copaci vigurosi, da semne de suferinta. Noul bucatar a rarit clientii care se delectau cu specialitatile pensiunii. cu feluri de mancare fade . Pana si clatitele cu zmeura de padure sint „impachetate” in coca aproape cruda. Doamna Stoia, acum si patroana pensiunii „Casa Adriana” recunoaste cu regret ca shimbarea echipei de la bucatarie , cauzata de pensionarea doamnei Erji, n-a fost deloc inspirata. Dupa cate cred, nici plecarea in vacanta in plin sezon al priceputei sale fiice, nu e de aplaudat. „Cand pisica nu-i acasa…”
Nu vreau sa par carcotas, dar plecarea in concediu in august varf de sezon turistic pare sa fi fost o moda in anul acesta la Covasna. Dupa cum a remarcat amicul meu, doctorul, cele mai multe farmacii aveau afise care anuntau: „Suntem in concediu”! Nici una din putinele farmacii nu avea program non-stop. De altfel si magazine de tot felul aveau lacat la usa. Va fi fost tot personalul in concediu sau mascau un posibil faliment? Daca si campingull din Valea Zanelor- acolo unde pe langa mai vechiul hotel”Bradul” s-a ridicat un hotel de 5 stele se deschide la ora 14! Acolo nu cred ca e vorba de criza, ci de proasta gospodarire sau chiar nepasare. Campingul este condus intr-un fel de parteneriat cooperatisto-privat….Sa te plangi de lipsa de amatori si sa nu sfaraie gratarul cand sute si sute de turisiti bat drumul pana la Valea Zanelor- vestita in statiune pe jos sau cu autoturime personale, cu taxiul- care nu costa decat cativa lei- sau cu Kiki-carul, mi se pare lipsa de respect fata de doritorii de clipe -sau chiar de zile daca nu de saptamani de odihna- intr-un loc de-a dreptul fermacator.
V-am promis sa va povestesc de noile peripetii ale amicului meu, doctorul. Ei bine, dupa ce ne-a dus la o frumoasa gradina aflata in mijlocul brazilor, acolo unde edili priceputi au amenajat un parculet cu banci pentru cei osteniti si rondouri de flori placut mirositoare- atras de muzica romantica de la o terasa-restaurant cu mese rustice numita, inspirat,”Eden”, gasesti o bere rece, mititei, pulpa de porc la gratar, cartofi prajiti si…cam atat ! Se asezau la mese, daca gaseau loc, si tineri nu numai varstnici suferinzi .Unde sunt bulzurile, carnatii si alte bunatati traditionale ale locului?
Asa ca , uneori, incurajati de existenta in mini-hotelul nostru al unui oficiu unde se putea pregati dimineata sau seara ceai, cafea, crenvursti sau prepara de catre harnicele noastre sotii o salata de rosii cu ceapa . ardei si castraveti verzi, asezonata cu delicioasa branza de burduf, nu mai ieseam in oras. Ce poate fi mai placut la anii nostri. decat sa stai in halat si papuci pe balconul larg din fata camerei, asezat la o masuta cu un pahar de bere- fara alcool- in fata , respirand aer proaspat cu ioni negativi, pare-se aproape unic in lume aici, care cica face bine la cord- stiti doar ca noi , cei trecuti de 60,70, 80 de ani nu mai avem inima, ci cord!
Intr-o asemenea seara amicul meu, doctorul, care ocupa cu sotia lui o camera alaturata , imi face o vizita nocturna. „Sa nu te bata gandul sa ne inviti la „Eden”- l-am avertizat. Am mancat o salata, fara mititei azi!” „Si eu am mancat o salata- m-a anuntat el cu o voce cavernoasa .” „Sa-ti fie de bine!” „Tocmai asta e, ma tem sa nu patesc ceva!” Ma uit la el, era cam tras la fata. „Am sarat-o cam mult”…”Si?” „Asta e, numai ca in loc de sare am pus, in graba, detergent…” Sa mai povestesc ce a urmat? Prin capul unui medic pot trece cele mai negre scenarii, din care spalaturile stomacale erau cele mai optimiste! Ca sa-l linistesc am telefonat la 112. Spre surprinderea mea, operatoarea nu s-a mirat de loc de patania pe care i-m relatat-o.”Nu inchideti telefonul,va pun in legatura cu un specialist!”
Dupa cateva clipe, o voce calma imi cere amanunte. Fara sa mai pierd o clipa, i-am intins amicului meu telefonul si acesta, spasit, i-a povestit ce si cum. „Ca sa nu incarc bagajul. am desertat cafeaua, ceaiul, sarea detergentul si alte asemenea in mici pungulite !” „Ati pus mult detergent?” „Asa si asa, mi s-a parut ca nu erau rosiile indeajuns de sarate si am mai adaugat …” „Bine, beti lapte si multa apa.Noapte buna!” Norocul amicului meu, doctorul, ca are un stomac bun si un somn adanc. Dimineaata devreme ne-a trezit , bine dispus si gata de noi fapte bune. „Ma duc la mofeta (o alta minune a Covasnei, buna pentru suferinzii de o proasta circulatie a sangelui, dar interzisa celor care au trecut printr-un infarct), nu vreti sa va iau ceva de la alimentara?” „Poate niste detergent”-i-am sugerat eu, pufnind in ras. A zambit manzeste si a zbughit-o cu pasul lui de alergator de cursa lunga dupa care nu ma puteam tine nici in vremurile cand nu ma ajutam de baston.
In rest, sa auzim numai de bine!
Nicolae Holban
2013



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu